FGDB: ce acoperă garanția de 100.000 EUR (și ce nu)

Pe scurt

• Plafonul e 100.000 EUR echivalent în lei, per deponent, per bancă — nu per cont și nu per depozit. Toate conturile tale la aceeași bancă se adună într-un singur plafon: cont curent, cont de economii, depozite la termen, contul atașat cardului.
• Nu există o sumă fixă în lei. Conversia se face la cursul BNR din ziua în care depozitele devin indisponibile, deci orice cifră în lei pe care o vezi undeva e o ilustrare, nu norma.
• Banii se plătesc în cel mult 7 zile lucrătoare și fără să ceri nimic. Excepția e plafonul suplimentar de la evenimente de viață (vânzarea locuinței, pensionare, divorț) — acolo trebuie cerere cu acte, altfel nu primești nimic peste 100.000 EUR.
• Nu toate băncile din România sunt la FGDB. ING, Revolut Bank UAB și TBI Bank sunt sucursale ale unor bănci din alte state UE: ești acoperit tot cu 100.000 EUR, dar de schema din Olanda, Lituania, respectiv Bulgaria.
• Fondurile de investiții, titlurile de stat și banii din contul de broker nu sunt depozite — deci nu intră aici. Nici soldul din Wise sau PayPal, care e monedă electronică, nu depozit — spre deosebire de conturile de la Revolut Bank UAB, care sunt depozite garantate.

De ce contează, chiar dacă nu s-a mai întâmplat de 20 de ani

Ultima bancă din România care a intrat în faliment a fost Nova Bank, în noiembrie 2006. Plățile către deponenții ei s-au încheiat în ianuarie 2010. De atunci, FGDB nu a mai plătit nicio compensație — aproape două decenii de liniște.

E ușor de tras concluzia că garanția e o formalitate. Numai că, la 31 martie 2026, 99,2% dintre deponenții garantați aveau tot soldul sub plafon. Restul — 0,8%, adică 130.741 de deponenți, dintre care 88.569 de persoane fizice și 42.172 de firme — sunt exact cei pentru care detaliile de mai jos decid cine își ia banii în șapte zile și cine se înscrie pe lista creditorilor unei bănci falimentare.

Cifrele brute, pentru cine le vrea: 16.386.147 de deponenți garantați, dintre care 16.255.406 sub plafon (procentele sunt calculul nostru — FGDB publică cifrele, nu raportul dintre ele). Și o precizare care contează: „deponent” înseamnă o relație cu o bancă, nu o persoană — cine are conturi la trei bănci e numărat de trei ori.

Al doilea lucru de știut: zece bănci prezente în România — printre ele ING, una dintre cele mai folosite bănci din țară, plus Revolut și TBI — nu sunt bănci românești, ci sucursale, cu altă schemă de garantare în spate. Pe hârtie e același plafon. În practică, alt fond, altă țară, un pas administrativ în plus.

Merită deci cinci minute ca să știi exact ce te acoperă și, mai ales, unde se oprește acoperirea.

„Per deponent, per bancă” — ce înseamnă exact

Plafonul e stabilit de articolul 61 alineatul (3) din Legea 311/2015: „Plafonul de acoperire este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro.”

Trei precizări care schimbă calculul:

Se adună tot ce ai la banca aia. Formularul standard pe care banca e obligată să ți-l dea (Anexa nr. 2 la lege) dă chiar el exemplul: dacă ai un cont de economii cu 90.000 EUR și un cont curent cu 20.000 EUR la aceeași bancă, primești echivalentul în lei a 100.000 EUR, nu 110.000. Testul pentru „aceeași bancă” e licența bancară, nu marca — două aplicații sau două branduri pe aceeași licență înseamnă un singur plafon.

Dobânda intră în plafon, nu peste el. La suma din cont se adaugă dobânda acumulată și necreditată până la data indisponibilizării, dar totalul rămâne plafonat. Consecința practică e ușor de ratat: dacă ții fix 100.000 EUR într-un depozit în euro la 3% pe an — dobânzile la euro sunt mult sub cele la lei — cei ~3.000 EUR dobândă brută dintr-un an, adică ~2.700 EUR după impozitul de 10%, rămân în afara plasei. Cine ține soldul cu circa o dobândă anuală sub plafon rămâne integral acoperit: plafonul se umple cu dobândă, nu doar cu depuneri.

Nu există o cifră fixă în lei. Legea spune că echivalentul se calculează la cursul BNR din data la care depozitele au devenit indisponibile. La un curs de 5,2348 lei/euro (BNR, 24 iulie 2026), plafonul ar însemna ~523.500 lei — dar asta e doar o ilustrare pentru ordinul de mărime. România nu a fixat plafonul în lei, cum aveau voie statele membre să facă; orice sumă în lei publicată azi ca „plafonul FGDB” e greșită ca normă.

Dacă ai și credit la aceeași bancă, se scad doar datoriile scadente și neplătite — rate restante, comisioane datorate, impozitul pe dobândă, sume poprite. Nu se scade soldul creditului. Un credit ipotecar de 300.000 lei plătit la zi nu îți atinge compensația. Iar creditul nu dispare: îl plătești în continuare, către lichidator.

Contul comun: plafonul se aplică fiecărui cotitular

La un cont comun — soț și soție, de exemplu — plafonul nu se împarte, ci se aplică fiecărui titular în parte. Un cont cu doi titulari poate fi deci acoperit până la echivalentul a 200.000 EUR la aceeași bancă.

Baza legală e explicită. Legea definește „deponentul”, în cazul unui cont comun, ca fiind fiecare dintre titulari, iar articolul 64 alineatul (1) prevede că nivelul compensației se determină pentru fiecare deponent, pe cota la care e îndreptățit prin contract. Dacă nu s-au stabilit cote — situația obișnuită la conturile de familie — soldul se împarte în părți egale. Formularul standard pe care banca ți-l dă spune textual același lucru: „În cazul conturilor comune, plafonul de acoperire […] se aplică fiecărui deponent.”

Atenție însă: plafonul e per persoană și per bancă, nu per cont. Cota ta din contul comun se adună cu toate celelalte depozite ale tale la aceeași bancă. Dacă ai 60.000 EUR într-un cont pe numele tău și 100.000 EUR într-un cont comun (cota ta: 50.000 EUR), ai 110.000 EUR la banca aceea — și 10.000 EUR rămân în afara acoperirii. Cei 200.000 EUR funcționează doar dacă niciunul dintre titulari nu mai are alți bani acolo.

Există și o excepție, care probabil nu te privește: dacă titularii dețin contul în calitate de membri ai unei asocieri fără personalitate juridică, contul e tratat ca al unui singur deponent și se plafonează la 100.000 EUR în total.

O notă de precizie, fiindcă e genul de detaliu pe care nu merită să-l iei din memoria altcuiva. Secțiunea de întrebări frecvente de pe site-ul FGDB răspundea așa, la consultarea din 29 iulie 2026: „Cotitularii unui cont beneficiază de compensație în limita cotelor prevăzute în contractul cu banca. Dacă nu s-au prevăzut cote individuale, cotitularii beneficiază de compensație în cote egale. Cotitularii vor încasa împreună o sumă maximă reprezentând echivalentul în lei a 100.000 euro.”

Primele două propoziții se suprapun exact peste lege. A treia, luată singură, poate fi citită în sensul unui plafon comun — ceea ce ar contrazice atât articolul 64, cât și celelalte pagini ale FGDB, care vorbesc despre plafon „per deponent, per bancă”. Ierarhia rămâne clară: textul legii și formularul standard primit de la bancă sunt cele care contează. Dacă ai sume aproape de plafon într-un cont comun, confirmarea scrisă o poți cere atât băncii — care e obligată să îți dea formularul — cât și direct FGDB, instituția care aplică regula și plătește compensația.

Ce e acoperit și ce nu e

Sunt depozite garantate: contul curent, contul de economii, depozitul la termen, contul atașat cardului, conturile comune. În orice monedă — lei, euro, dolari, franci elvețieni. Salariul și pensia primite în cont intră și ele. Nu există sumă minimă: FGDB ar avea dreptul legal să nu plătească sume derizorii din conturi fără mișcare de 24 de luni, dar declară public că nu a stabilit niciun prag.

Nu sunt depozite, deci nu sunt acoperite de FGDB:

• Unitățile de fond mutual cumpărate la ghișeul băncii. Legea e explicită: nu e depozit un sold a cărui existență poate fi dovedită doar printr-un instrument financiar. Am scris despre asta și în ghidul de fonduri mutuale.
• Acțiunile, obligațiunile și banii din contul de broker — acolo se aplică altă schemă, Fondul de Compensare a Investitorilor, cu un plafon de cinci ori mai mic: 20.000 EUR.
• Obligațiunile emise chiar de bancă, un produs vândut destul de des la ghișeu.
• Titlurile de stat — Tezaur și Fidelis. Nu e o veste proastă și nu înseamnă că sunt neprotejate: pur și simplu nu sunt depozite. Cine îți datorează banii e statul român, nu banca; banca e doar intermediar. Dacă banca prin care ai cumpărat intră în lichidare, evidența titlurilor se mută la altă entitate, iar creanța ta rămâne față de stat.

Iar excluderile din lege vizează instituțiile financiare — bănci, firme de investiții, asigurători, fonduri de pensii, autorități publice — nu publicul. Contrar unei confuzii frecvente, în România sunt garantate și depozitele firmelor, indiferent de mărime, și ale PFA-urilor, și ale ONG-urilor.

Wise și PayPal: soldul din aplicație nu e depozit

Aici e distincția care contează cel mai mult în 2026, pentru că nu e intuitivă deloc.

Soldul de monedă electronică nu e depozit. Instituțiilor emitente de monedă electronică le este interzis prin lege să atragă depozite, iar banii primiți pentru emiterea de monedă electronică nu sunt considerați depozite. Deci nicio schemă de garantare a depozitelor nu se aplică — indiferent cât de mult seamănă aplicația cu o bancă.

Cel mai contraintuitiv exemplu e PayPal: PayPal (Europe) chiar este instituție de credit, autorizată și supravegheată de CSSF Luxemburg. Și cu toate astea, contractul de utilizare afișat pentru România spune negru pe alb că moneda electronică nu e depozit sau investiție în dreptul luxemburghez, deci schemele luxemburgheze de garantare nu te pot proteja. Licența emitentului nu spune nimic despre natura juridică a soldului tău.

Wise declară explicit că nu e bancă, ci instituție emitentă de monedă electronică autorizată de banca centrală a Belgiei, și că serviciile sale nu intră sub schema belgiană de garantare a depozitelor.

În locul garanției, la emitenții de monedă electronică și la instituțiile de plată din UE funcționează segregarea — potrivit regulilor din statul unde e autorizată firma, Belgia pentru Wise și Luxemburg pentru PayPal: banii clienților se țin separat, într-un cont distinct la o bancă sau în active lichide, iar creditorii firmei nu îi pot executa nici în caz de insolvență. E o protecție reală, dar nu e același lucru cu FGDB, din trei motive: nu există un plafon garantat (recuperezi ce există efectiv în contul segregat), nu există termenul de 7 zile lucrătoare, iar recuperarea trece prin insolvență, care durează.

Zece bănci din România nu sunt la FGDB

La FGDB participă 19 bănci persoane juridice române, printre care BCR, Banca Transilvania, BRD, CEC Bank, Raiffeisen, UniCredit, Libra, Patria, Salt Bank, Vista, ProCredit și CREDITCOOP.

Alte zece bănci care operează în România nu sunt la FGDB, pentru că sunt sucursale ale unor bănci din alte state UE. Pe lângă cele cinci din tabelul de mai jos — între ele ING, una dintre cele mai folosite bănci din țară, și TBI, care avea cea mai bună dobândă la 12 luni din eșantionul nostru de bănci la 11 iulie 2026 — lista FGDB mai cuprinde două entități BNP Paribas, Banque Banorient France, Bank of China (CEE) și PKO Bank Polski. Plafonul rămâne identic; ce diferă e cine plătește și în ce monedă:

Banca	Sucursală a	Cine garantează
ING Bank N.V.	Amsterdam (Olanda)	schema olandeză
Revolut Bank UAB	Vilnius (Lituania)	schema lituaniană
TBI Bank EAD	Sofia (Bulgaria)	schema bulgară
Citibank Europe plc	Dublin (Irlanda)	schema irlandeză
Nexent Bank N.V. (fostă Credit Europe Bank)	Amsterdam (Olanda)	schema olandeză

Sursa: lista FGDB „Unde garantăm”, consultată la 29 iulie 2026.

Cei 100.000 EUR sunt armonizați în toată Uniunea Europeană, deci nu ai de câștigat mutând banii într-o bancă din alt stat membru doar de dragul plafonului. Ce diferă e procedura: FGDB plătește în România în numele schemei străine, dar doar după ce aceea îi pune la dispoziție finanțarea, și în moneda finanțării. Pentru un client Revolut asta înseamnă un detaliu ușor de ratat, deși e scris în documentul oficial Revolut pentru România: ai IBAN românesc și sucursală în București, dar compensația ar veni de la fondul lituanian și s-ar plăti în euro, nu în lei.

Nu e un motiv să eviți aceste bănci — sunt bănci autorizate, cu aceeași acoperire nominală. E un motiv să știi pe cine suni și în ce monedă primești banii.

Plafonul suplimentar: încă 100.000 EUR, dar numai dacă îl ceri

Plafonul poate urca temporar la 200.000 EUR. Articolul 62 din lege prevede o garantare suplimentară, timp de 12 luni de la creditarea sumei în cont, pentru trei categorii de bani:

• sume din tranzacții imobiliare cu bunuri cu destinație locativă;
• sume rezultate din pensionare, disponibilizare, căsătorie, divorț, invaliditate sau deces al deponentului;
• indemnizații de asigurare sau compensații pentru daune rezultate din infracțiuni ori pentru condamnări pe nedrept.

Trei lucruri de reținut, pentru că sunt cel mai des înțelese pe dos:

Nu se acordă automat. Compensația de bază se plătește fără nicio cerere. Pentru plafonul suplimentar, din 2022 trebuie să depui cerere însoțită de înscrisuri justificative, iar cele 7 zile lucrătoare încep să curgă abia din momentul în care FGDB are dosarul complet. Cine vinde un apartament, ține banii în bancă și nu știe să ceară, nu primește.

Evenimentele nu se cumulează. Plafonul suplimentar se aplică o singură dată, pe suma agregată. Exemplul propriu al FGDB: 25.000 EUR din pensionare, 200.000 EUR din vânzarea unui imobil și 40.000 EUR indemnizație de asigurare, în același an, înseamnă 265.000 EUR în cont — din care sunt garantați 200.000 EUR, nu mai mult.

Suma de 100.000 EUR nu e în lege. Legea deleagă nivelul către BNR, care îl stabilește și îl reconsideră periodic; valoarea actuală vine dintr-o circulară BNR din decembrie 2016. E o cifră administrativă revizuibilă, nu una statutară.

Și o precizare de vocabular care contează: „moștenire” nu e o categorie eligibilă ca atare. Legea listează decesul deponentului. Lista e limitativă, nu exemplificativă — despăgubirile anuale pentru imobilele naționalizate, de pildă, sunt explicit excluse de FGDB, deși intuitiv par tot compensații.

Ce se întâmplă concret dacă banca pică

Nu e nevoie de faliment ca să înceapă plata. Calea normală e administrativă: banca anunță BNR că nu a putut plăti un depozit exigibil, iar BNR constată indisponibilitatea în cel mult 5 zile lucrătoare. Din acel moment pornește ceasul.

În maximum 2 zile lucrătoare, FGDB stabilește data începerii plăților și publică informațiile pe site și la două agenții de presă, iar banca le afișează la toate unitățile ei. FGDB nu are ghișee proprii — mandatează una sau mai multe bănci, iar numele lor îl afli din anunțul de atunci, nu dinainte.

În cel mult 7 zile lucrătoare de la indisponibilizare, banii sunt la dispoziția ta. Îi poți lua în numerar de la banca mandatată sau prin transfer în alt cont, fără să suporți costul. România aplică acest termen de la bun început, din 2015 — nu a folosit perioada de tranziție pe care directiva europeană o permitea.

Termenul se prelungește doar în situații punctuale: dacă dreptul tău e incert sau depozitul e în litigiu, ori dacă ești judecat pentru spălare de bani, caz în care plata se suspendă până la finalizarea procesului.

Ai la dispoziție 5 ani de la punerea la dispoziție ca să îți iei banii. Iar dacă falimentul băncii durează mai mult, dreptul se prescrie abia la închiderea procedurii.

Ce se întâmplă cu banii de peste plafon

Nu se pierd automat, dar devin creanță în procedura de faliment. Trebuie să te înscrii la masa credală, la tribunalul unde se judecă insolvența băncii.

Vestea bună e că partea din depozitele persoanelor fizice și ale IMM-urilor care depășește plafonul are rangul 3 în ordinea de plată dintr-un faliment bancar — după cheltuielile procedurii și după depozitele acoperite, dar înaintea creanțelor bugetare și a creditorilor obișnuiți.

Vestea proastă e că recuperarea depinde de ce a mai rămas din activ și durează ani. Cât de puțin poate rămâne se vede din propriile creanțe ale FGDB asupra băncilor falimentate: gradul agregat de recuperare era de 38,42% la 31 decembrie 2025 (Raport anual FGDB 2025) — și asta pentru un creditor plasat înaintea deponenților de peste plafon.

Tradus practic: „peste plafon” nu înseamnă „pierdut sigur”, dar înseamnă „nesigur, fără termen și fără garanție”.

Cât de solid e fondul

La 31 decembrie 2025, resursele acumulate la fondul de garantare a depozitelor erau de 8,86 miliarde de lei. Raportat la depozitele acoperite, asta înseamnă 2,55% — de peste trei ori minimul legal european de 0,8% și în interiorul intervalului-țintă de 2,35%–2,70% pe care FGDB și l-a fixat prin propria politică de finanțare (Raport anual FGDB 2025).

Pe categorii, cifrele de la 31 martie 2026 arată pentru cine e calibrat plafonul: 83,9% din depozitele eligibile ale persoanelor fizice sunt acoperite, față de doar 23,4% din cele ale firmelor.

Cum îți așezi banii, dacă ai peste plafon

Nu e o problemă pentru majoritatea cititorilor — 99,2% dintre deponenții garantați sunt integral sub plafon. Dacă ești în cealaltă categorie, opțiunile sunt aritmetice, nu sofisticate:

• Două bănci, două plafoane. 150.000 EUR ținuți la o singură bancă înseamnă 50.000 EUR neacoperiți; aceiași 150.000 EUR împărțiți la două bănci sunt acoperiți integral. Reperul e licența, nu marca.
• Contul comun urcă acoperirea la 200.000 EUR la aceeași bancă — dar numai dacă niciunul dintre titulari nu mai are alți bani acolo.
• O marjă cât dobânda unui an. La 3% net înseamnă ~3.000 EUR sub plafon; la 6% net, ~6.000 EUR. Dobânda se adaugă la sold și intră în plafon, nu peste el.
• Titlurile de stat au alt tip de risc. Nu sunt acoperite de FGDB, dar nici nu depind de soliditatea unei bănci — comparația detaliată e în Tezaur vs Fidelis vs depozit.

Și, ca întotdeauna la depozite, garanția rezolvă riscul de faliment al băncii, nu pe cel al inflației. Cea mai bună dobândă la 12 luni din eșantionul nostru de bănci, la 11 iulie 2026, era 7,00% brut la TBI Bank — care devine 6,30% net după impozitul de 10% pe dobândă. La o inflație anuală de 8,16% (IPC iulie 2026, INS), randamentul real e −1,7%: pui 10.000 lei și, peste un an, ai putere de cumpărare de ~9.828 de lei. Suma e garantată integral, la același plafon de 100.000 EUR — de schema bulgară, fiindcă TBI operează în România ca sucursală. Cifrele se schimbă lunar — le ținem la zi în comparația noastră depozite vs inflație.

Ce se schimbă din 2028

Cadrul european tocmai a fost revizuit: Directiva (UE) 2026/804, adoptată pe 30 martie 2026 și publicată în Jurnalul Oficial pe 20 aprilie 2026, modifică exact acest subiect.

Ce nu se schimbă: plafonul general de 100.000 EUR, nivelul-țintă de 0,8% și cele 7 zile lucrătoare.

Ce se schimbă e regimul soldurilor temporar ridicate, care urcă mult:

• protecția pentru evenimentele de viață trece de la 100.000 EUR la o sumă care nu poate fi mai mică de 500.000 EUR — dar pentru 6 luni, nu 12. Deci nu e o îmbunătățire pe toate dimensiunile: suma crește de cinci ori, fereastra se înjumătățește;
• pentru banii legați de tranzacții imobiliare cu locuințe, protecția merge până la maximum 2.500.000 EUR, iar noutatea e că acoperă și sumele strânse pentru o achiziție, nu doar cele rezultate dintr-o vânzare;
• partea care depășește 100.000 EUR se poate plăti mai lent — până la 20 de zile lucrătoare, socotite din momentul în care fondul primește documentele complete. Primii 100.000 EUR rămân la 7 zile;
• iar sarcina probei revine explicit deponentului: tu dovedești că banii se încadrează.

Calendarul e însă partea importantă. Statele membre au termen de transpunere până la 11 mai 2028 (unele dispoziții, până în 2029). Până atunci, în România se aplică în continuare Legea 311/2015 în forma din martie 2022 — plafon suplimentar de 100.000 EUR pe 12 luni. Nimic nu s-a schimbat încă pentru deponentul român, în ciuda titlurilor care ar putea sugera altceva. Cât anume din banda europeană va prelua legea românească e o decizie care nu s-a luat încă.

Surse

📊 FGDB — Cât garantăm, Unde garantăm, Plata compensației, Întrebări frecvente, Statistici și Raportul anual 2025 · Legea nr. 311/2015 · Legea nr. 85/2014, art. 234 · Directiva (UE) 2026/804 · EBA — date DGSD 2015-2025 · condițiile de utilizare PayPal și Wise. Toate paginile consultate la 29 iulie 2026; dobânzile la depozite, la 11 iulie 2026.